Biserica Greco-Catolică Română Sf. Maria

Aparține de Eparhia Greco-Catolică Română Sf. Gheorghe din Canton (OH) – www.romaniancatholic.org

◾ Facebook

◾ Pastor:
Pr. Cristian Laslo
Email: cristian.laslo@gmail.com

◾ Scurt istoric:
Primii paşi de înfiinţare ai parohiei Sf. Maria au fost făcuţi de emigranţii greco-catolici români atraşi în sud-vestul Detroitului de către uzinele lui Henry Ford. Aceştia, în Ajunul Crăciunului din anul 1924, apelează la preotul Alexandru Pop, parohul bisericii Sfântul Ioan Botezătorul din Detroit, să îi ajute în organizarea unei parohii. După constituirea unui „comitet de iniţiativă“, cererea le este aprobată de către Michael James Gallagher, episcopul romano-catolic de Detroit, fiind înfiinţată Misiunea Catolică Română de rit bizantin din Dearborn. În septembrie 1926 a avut loc sfinţirea modestului lăcaş de cult închinat Fecioarei Maria. Până în anul 1937, nevoile liturgice ale misiunii au fost administrate şi de către preoţii Liviu Fogaş şi Teofil Popovici.
În anul 1937, comunitatea s-a bucurat de venirea unui nou pastor: pr. George Pop, care însă va rămâne paroh pentru o scurtă perioadă de timp, fiind numit administrator parohial la biserica din Detroit, în locul răposatului preot Liviu Fogaş. Până în anul 1952, pr. Pop a suplinit şi misiunea Sfânta Maria, an în care Congregaţia pentru Biserica Orientală din Roma îl recomandă Arhiepiscopului de Detroit pe pr. Iuliu Aron. Instalarea părintelui Aron în biserica din Dearborn, a avut loc la data de 27 aprilie 1952, unde a rămas până în anul pensionării, 1994. După retragerea Pr. Aron, până la numirea noului paroh, serviciile religioase au fost suplinite de către Pr. Mike Kirila (paroh în Detroit), urmat de către Pr. Mircea Clinet (1994-1997), Pr. Emmanuel Samayoa (1997-2000), Pr. Gheorghe Opriş (2000-2014) şi subsemnatul (2014-prezent).
Instalarea flagelului roşu al comunismului, închiderea graniţelor dar şi sistemul de vize atât de greu acordate după evenimentele din 1989 pentru cetăţenii fostului bloc comunist de către Statele Unite, a făcut ca numărul de emigranţi către tărâmul american să scadă exponenţial, acest lucru resimţindu-se şi în rândul comunităţilor religioase. Numărul vorbitorilor de limba română ai parohiilor de pe teritoriul american păleşte cu trecerea timpului; lipsa şcolilor şi a educaţiei în limba română elevată a dus la păstrarea arhaismelor şi regionalismelor în diversele comunităţi, foarte influenţate însă de cultura americană. Ramânem optimişti faţă de misiunea încredinţată şi cu speranţa unei cât mai bune colaborări a comunităţilor româneşti de pe continentul nord-american. Mai presus de stindardele acestei lumi, purtăm pe umeri stindardul suprem, Crucea Domnului, întăriţi de Spiritul Sfânt şi mijlocirea Mamei noastre cereşti.