Biserica Adventistă de Ziua Șaptea din Chicago

◾ Facebook
◾ YouTube

◾ Pastor: Edmond (Edy) Constantinescu
◾ Prezbiter: Cornel Dumitrescu
◾ Formaţii muzicale: Cor mixt
◾ Programe educaţionale: Școala de Sabat adulți
◾ Facilitățile bisericii: Biserica dispune de săli pentru şcoala de Sabat, sală socială cu o capacitate de 100 locuri, precum și o bucătărie amenajată special pentru nevoile comunității bisericii.
◾ Programe săptămânale: Luni seara studiul biblic/discuţie; vineri seara prezentare și dialog pe un anumit subiect; sâmbătă dimineața, programul de la biserică în ziua de Sabat.
◾ Scurt storic:
Istoria unei biserici este istoria oamenilor. Din acest punct de vedere, istoria Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea Române din Chicago începe în 1974, cu sosirea lui Laurențiu Dumitrescu în Chicago. Este urmat de alți doi: Sergiu Constantinescu și Mihai Doroftei.
Principiul cunoscut de geneticieni sub numele „founder’s effect“, efectul fondatorului, se manifestă și în istoria comunităților spirituale. Cei trei sunt individualitați puternice și minți independente, trăsături care le-au creat destule probleme cu autoritațile comuniste și uneori, cu clonii lor în bisericile din România. Cei care li s-au alăturat ulterior, evadați din lagărul socialist prin diverse metode, sunt din același aluat.
Biserica Adventistă Română din Chicago are ADN-ul fondatorilor. O astfel de biserică nu este umbra pastorilor și membrii ei nu sunt produsul mentalității de turmă.
Pastorii care vor veni și vor pleca, Nicuțor Ghițescu, Titus Cazan, Gabriel Bardan și Edmond Constantinescu, vor descoperi în această caracteristică puteri noi sau o ieșire neplăcută din zona de confort.
În ultimă instanță, lucrarea bisericii este definită de inițiativa laică. Dimensiunea escatologică cuprinsă în termenul „adventist“ implică o concentrare pe „acum“, idee exprimată de apostolul Pavel în 1 Corinteni, 1:29: „de acum vremea s-a scurtat“.
Biserica din Chicago nu este un monu-ment cultural-religious. Este o poartă de intrare și ieșire. Un număr greu de estimat de români adventiști au intrat si au ieșit prin această poartă. Mai multe biserici s-au născut de aici. Au fost echipați să scoată „lucruri noi și vechi“ din experiența lor spirituală, să păstreze valori eterne și să exploreze căi noi. Tinerii au fost educați să exploreze orizonturile modernității fără să se rătăcească. Părinții s-au sprijinit reciproc în luptele vieții. Bătrânii au găsit o oază. Pentru fiecare, „hrană potrivită la timpul potrivit“.
Multe nume ar trebui amintite. Amintim doar câteva. Directorii muzicali, Gabi Pavel şi Mihai Răducanu, au creat o cultură muzicală care îmbină rigoarea academică adusă din România cu creativitatea exuberantă a muzicii religioase americane.
Șerban Babeș, a fost mentorul unei generații întregi de tineri cu dăruirea de sine și competențe care sunt de dorit la orice pastor de tineret cu pregătire teologică formală.
Mihai Horga, evadat din comunism în condiții demne de Hollywood, nu a părăsit niciodată biserica din Chicago, mereu gata să meargă în frunte sau să slujească, „destoinic pentru orice lucru bun“. Și mulți alții.
Trupul lui Hristos „crește din fiecare încheietură“. Capul rămâne același.